facebookflickr

1077658 546940078675402 87640278 o

Anul trecut la propunerea lui Mihai și Adi, am încercat să facem Transalpina și Transfăgărășanul în 24 ore. Atunci Alexandra a condus mașina și eu, Mihai și Adi am pedalat. Distanța de la Șugag la Cârtișoara am făcut-o cu mașina, dar și așa nu am reușit să realizăm ce ne-am propus. Cele 2 trans-uri în 24 ore. Mai mult am făcut-o în două zile. Mai multe detalii aici.

Așa că Mihai a pus-o de-o tură anul acesta cu obiectivul clar de a termina cele 2 trans-uri în 24 ore numai că acum distanța dintre Șugag – Cârtișoara avea s-o facem tot pe bicicletă. O mașină era bună doar pentru a nu căra bagajele în spate.

Așa că Mihai a făcut evenimentul și a creat vestitele lui legi. Acum nu știu dacă sunt așa vestite, dar clar au fost discutate. Ia să vedem ce legi a născocit acest Moise modern:

  • nu mergem mai puțin de 5km între opriri;
  • pe urcări, nu stăm mai mult de 2 min la opririle pentru apă și 10min la opririle pentru mâncare; pentru alte feluri de opriri, 5 min :));
  • noaptea se menține grup unit, dar cu viteza minimă de 7km/h;
  • sub nici o formă NU SE FAC OPRIRI PENTRU SOMN !!!
  • nu se consumă nici un fel de băuturi alcoolice înainte sau în timpul turei.

 Pe lângă aceste legi, au fost și condiții de participare:

  • ai min 2000km pedalați în acest an;
  • ai condiție fizică foarte bună (nu se acceptă fumători);
  • ai bicicleta în stare foarte bună(mtb cu cauciucuri de soșea);
  • poti menține o viteza minima la urcare pe porțiunile abrupte de 7km/ora (pe plat 30km/h);
  • ai mai parcurs unul din cele 2 drumuri integral pe bicicleta(fară pushbike);
  • ai mai fost la ture grele cu mine sau cu unul din ceilalți participanți.

Mai multe detalii aici.

Aceste legi și condiții au fost acceptate de: organizator(Mihai), Ciprian (adică io), Bogdan, Zuzu, Iulian, Laurențiu și prietenii lui care au făcut cu rândul ba pe șoferii, ba pe bicicliștii. Mașina lui Laurențiu a fost foarte bună și spatele nostru o să-i fie pe veci recunoscător.

Să vedem...

Un grup a mers cu mașina, altul(eu, Mihai, Zuzu si Bogdan) am plecat cu trenul. Cei care am plecat cu trenul am luat trenul de 16:45 de la București spre Târgu-Cărbunești. Așa că mi-am făcut bagajul de joi seara, de la muncă am plecat cu vreo 2 ore înainte, am trecut pe acasă și ura... spre gară. Trenul nu a avut locuri de bicicletă așa că le-am făcut ”demontabile”, le-am așezat bine în primul vagon de la locomotivă și noi ne-am propus să domim până la Târgu - Cărbunești pentru că ne aștepta în față un drum privat de somn. Bineînțeles  că tot drumul am povestit, am hăhăit, oricum cu totul altceva, dar de dormit nu cred ca a dormit cineva.

1078785 546939555342121 1054737907 o

Tot în tren am aflat că cei din mașină nu aveau de gând să vină la Târgu - Cărbunești, ci la Novaci. Deci urma o porțiune de pedalat, de vreo 2 ore cu rucsacii în spinare.

Așa că, ajunși în Târgu Cărbunești, o localitate destul de ”colorată”, pe la ora 21:00, am suit pe dânsele și am pornit spre Novaci. Greutatea rucsacului avea o influență nefastă asupra dorsalului, dar drumul pănă la Novaci a fost unul frumos, în depărtare se vedeau luminile mașinlor care urcau pe Transaplina, cerul era senin și parcă toate planetele se aliniaseră pentru  o tură minunată. Aparențe...

Ajunși în Novaci, am oprit la o cofetărie, unde fiecare am băut o cola și am mâncat o prăjitură în așteptarea viitorilor colegi de suferință.

1085212 547632121939531 519347320 o

Dar cum colegii întârziau și trecuse ora 23, ne-am hotărât să începem urcarea. Mașina ne-a prins  aproape de Rânca iar pe Iulian și Laurențiu urma să-i așteptăm pe traseu.  Înainte de Rânca am făcut o pauză mai lungă, după urcarea celor 600m(sper să nu greșesc) și apoi am plecat spre urcarea dinspre Rânca spre pasul Urdele. 

1072288 546939595342117 1369300688 o

Nu știu cum a fost pentru ceilalți dar urcarea asta a fost cea mai grea pentru mine. Era pentru a doua oară când făcusem această urcare, dar acum noaptea parcă era mult mai diferită. Uitându-mă spre acel munte întunecat, m-a cuprins un sentiment de frică de necontrolat. Probabil din cauza opririi de la cofetărie( coca cola și prăjitura)  aveam un puls foarte mare. Simțeam pulsul în tâmple și mi-era foarte greu să-l controlez. Prietenii mei știu că pulsul meu este unul foarte mic, dar acum il simțeam undeva la peste 100. Țin minte că le-am zis baieților să ne oprim, ca să mă liniștesc. De la pulsul ridicat, începeam să simt o durere de cap, străină de mine. Pe mine nu mă doare capul. Pur și simplu voiam să mă întorc acasă și să dorm.  Dar cum să renunț? Am început să număr în gând, să mă calmez și să încerc să cobor pulsul. Nu mai făcusem asta niciodată, dar știam că pot să mă controlez și am decis să mă sui sus pe bicicletă. Pe bicicletă am încercat să-mi controlez respirația, să țin mai mult aerul în plămâni și să păstrez un ritm constant. De aici în colo până în vârf am fost singur, încercând doar să ma controlez. Vedeam doar drumul luminat de frontală și încercam să nu mă mai uit în jur.

1073926 547632341939509 1393936944 o

Ajunși în vârf am constatat că nu am m-am pregătit destul de bine pentru munte, pentru un munte în beznă. Îmi era frig și nu mai aveam ce să pun pe mine! Și urma coborârea... Aici, mai că vroaim să mă urc în mașină. Dar am continuat. Știam ca prima coborâre era mică, dar și așa mică, am tremurat pănâ jos necontrolat. Am încercat să cobor căt mai încet să limitez frigul resimțit. Cred că aici mi-am spus să ma gândesc mult mai bine când mă îmbrac pe bicicletă. Acum imi lipseau niște pantaloni, mult de tot.

După terminarea coborării, cațiva dintre noi ne-am “depus” pe asfalt. Încă era cald…

1091040 546939638675446 577560551 o

Dar urma urcarea. Ce plăcere! Urcarea însemna căldură. Și căldura a venit. După ce am terminat cea de a doua urcare, am mai făcut o pauză, mașina ne-a prins și ea din urmă, doar Laurențiu și Iulian trebuiau să ne mai prindă.

1072542 546939692008774 1782947667 o

Dar acum urma o coborâre lungă. Pănă pe la jumatate coborârii nu pot să descriu frigul pe care l-am îndurat. Încercam să cobor încet, dar din spate cred că părea că dansez pe bicicletă. Cănd mai aveam puțin din coborâre grupul era să încalece niște măgari care se plimbau fix pe jumătatea drumului. Bine ca au făcut ei loc printre ei…

Am terminat până la urmă coborârea și aici am reușit să ne grupăm toți. Am mers grupați până la Obârșia Lotrului și de aici a început ultima urcare pe Transalpina. Această porțiune nu prea îmi place, este mai mult prin pădure și in afară de lacul Oașa și lacul Tău-Bistra nu pot spune că m-a impresionat ceva pe această porțiune. Cu mici pauze, ușor, ușor am ajuns la intersecția spre Jina, la Șugag. Aici iarăși am făcut o regrupare, am stat puțin mai mult, am măncat, ne-am refăcut rezervele de apă, fiecare și-a depănat impresia de drumul ce l-a făcut și toți am tras concluzia că suntem în program. Totul decurgea minunat.

1074883 546939802008763 1646602943 o

A urmat apoi urcarea spre Jina, o urcare grea, dar tare frumoasă. Aici imi aduc aminte de Iulian care a trecut pe lângă mine cu cursiera... ziceai că e din alt film. Pur și simplu ziceai că nu urcă pe bicicletă!

Ajunși sus ne-am regrupat iarași și de aici am plecat spre Sibiu. Pănă când am iesit pe DN, cred că toți am exagerat puțin cu ritmul, dar dumul pe la Jina, Poiana Sibiului...Saliște este unul foarte frumos și “trage” la viteză. Pe acest drum mi-a intrat pe sub tricou o alibină/viespe și am experimentat ceva taaare ciudat. Nu vă doresc această experiență!

963739 546939925342084 695888562 o

Pe la Săliște am hotărât să oprim la un restaurant să măncam ceva și să ne odihnim(prima lege încălcată). Totul a fost bine și frumos, dar după ce am mâncat, văleleu. Până la Cârțișoara, în afara unor probleme tehnice totul a decurs bine dar rar mi s-a întâmplat să-mi fie așa de somn. Pur și simplu mi-a fost foarte greu să nu adorm pe bicicletă! Și din fețele celorlalți problema se pare că era larg răspândită printre noi.

Cu chiu, cu vai am ajuns la Cârtișoara, pe un soare nemilos. Aici am făcut  alimentarea la magazinul din Cârtișoara. Bogdan a exagerat puțin cu alimentarea. Mai târziu s-a demonstrat că fasolea, iaurtul, cola si banana nu fac deloc casă bună.

Și am început urtima noastră urcare, cea de 25 km pănă la Bâlea Lac. Bogdan, înainte de Balea Cascadă a început să se resimtă. Eu de aici am început să mă țin de glumițe și aceste glumițe m-au ținut o mare parte de drum...Dupa ce l-am așteptat pe Bogdan să-și revină, am continuat spre Bâlea Cascadă.

De acum problema dorsală începea să fie gravă. Nu-mi mai găseam deloc poziția în șa. Am prins mașina la Bălea Cascada, aici Laurențiu, dormea în mașină. Prima victimă a privării de somn. De aici am continuat urcarea eu, Bogdan și Mihai. În față erau campionii : Zuzu și Iulian.

Noi trei ne-am propus să ne oprim la fiecare bornă pară(a doua lege încălcată). Pur și simplu eram istoviți! Dar mare ne-a fost ghinionul că pe acest traseu au început să nu mai apară bornele pare, așa că am decis să le urmărim pe cele impare. Dorsalul urla și dorea pauză, am început să pedelez din picioare, dar nici picioarele nu mă mai țineau!  Cum, cum am ajuns toți sus. Ne-am îmbrăcat și am început coborărea. Pe această coborâre nu a fost așa frig, dar drumul a fost plini de gropi. Pe la Piscul Negru cred că Iulian a renunțat din cauza cursierei. Drumul prost și noaptea, a făcut mersul pe cursieră imposibil.

Noi am continuat drumul, dar drumul pe lângă Vidraru a fost îngrozitor. A durat o eternitate și noi voiam să ajungem cât mai repede să dormim. Pentru mine se făcuse vreo 40 ore de nesomn. Prin pădure apăreau din când în când perechi de ochi și când urcare, când coborăre. Drumul pe lângă Vidraru este lung ziua, dar noaptea pare și mai lung. Noi eram trei, dar Zuzu a făcut drumul astă singur. Oare cum a fost pentru el?

Pe drumul ăsta și Mihai era nervos. Și mai ales, pentru prima dată l-am văzut că înjură. De aici încolo mi-a fost clar că Mihai nu este sectant. Până atunci aveam ceva dubii...

Pe lăngă Vidraru, Bogdan a cerut o oprire la PIT STOP. Efectul cumulat al fasolei, iaurtului, bananei și al sucului și-a făcut efectul! Altă lege a fost încălcată(nu mai mult de 5 min pauză pentru alte treburi.) Noi stăteam pe asfalt și Bogdan își făcea de treabă prin apele curgătoare. Bună așteptare. Tolăniți pe asfalt, uităndu-ne la cerul senin, îl zoream pe Bogdan să se grăbească în timp ce noi crăpam de râs.

Am continuat drumul, în bombănelile continue ale lui Mihai și păna la urmă am ajuns  la Corbeni (Arefu) unde aveam rezervată cazarea. Drumul pe Tansfăgărășan a fost mai călduros, frigul lăsându-se doar în vale cănd am ajuns în zona Arefu.

Și somn...

1084950 547633175272759 383490028 o

A doua zi toată lumea a oprit să luam masa împreună, apoi Laurențiu(și prietenii lui) și Iulian au continuat drumul cu mașina până la București. Eu, Mihai, Zuzu și Bogdan am continuat drumul pe bicicletă pănă la Pitești de unde am luat trenul până la București.

Pe drum am avut probleme tehnice cu bicicleta, care au transformat-o intr-o fixie. Obosit și nevoit să dau la pedale și la vale, eram tare deznădăjuit. Nu mai aveam deloc chef de bicicletă. Voiam acasă!

1074704 547633418606068 1393001061 o

Ajunși la gară în Pitești, l-am prins cu 10 minute înainte să plece (câteodată îl mai și pierdem)  și ca de obicei a plecat cu întârziere. Nașul nu știa nimic, noi voiam să luam apă, nașul ne zicea să nu ne ducem că nu se știe când pleacă, dar până la urmă s-a dus Zuzu să ia apă și mai, mai să piardă trenul. Dacă plecam de la început după apă, poate nu era nici o problemă, dar na, cine ne pune să întrebăm nașul.

Și tura noastră s-a încheiat. Nu am dormit 43 ore și am pedalat 28 ore cu pauze. Nu știu dacă o să mai fac așa ceva în viața asta, dar sunt bucuros că mi-am testat limitele și am realizat că se poate. Și burtoșii pot!

Poate în fiecare an o să fac câte o tură de genul acesta, dar sigur o să limitez acest gen de ture, pentru că vreau să mă și bucur de locurile prin care pedalez. Anul 2013 a fost un an al extremelor, cum oare o să fie anul 2014?

Acesta a fost traseul.

un cetatzean.

26.01.2014 16:40

Joomla templates by Joomlashine