facebookflickr

coperta

Este iarnă, frig și în sfârșit zăpadă.  Deci totul este pregătit pentru a-mi aduce aminte de vară sau primăvară cu o nostalgie mai mare, pentru că acum este într-adevăr iarnă.

Și cu gândul m-am oprit la munții Bucegi, mai precis la o plimbare de două zile făcută prin iunie. Să vedem ce-mi aduc aminte ...

Așadar prin iunie, ne-am strâns 5 persoane și am plecat cu maşina spre Bușteni cu găndul să mergem spre cabana Poiana Izvoarelor, să dormim acolo, ca  apoi a doua zi să mergem spre cabana Mălăiești, Vf. Omu și să revenim în Bușteni pe Jepii Mici. Pentru mulți montaniarzi, o clasică sau o plimbare prin tufișuri, cum mai zic unii prieteni.

Am ieșit din Bușteni pe la Căminul Alpin și am urmărit drumul până la cabana Gura Diham. De aici am continuat pe dungă roșie pe poteca care duce spre cabana Poiana Izvoarelor(1455m).

cabiz1

Inițial voiam să facem traseul până la cabana Mălăiești, dar cum nu am mai găsit locuri, am scurtat prima zi și am decis să dormim la cabana Poiana Izvoarelor.  Traseul prin pădure a fost unul ușor și având tot timpul din lume, am mers încet, fără nici o grabă.

cabiz2

Până la cabană, dar și la cabană, peisajul a fost unul plin de verde, de viață și-mi aducea aminte de zilele când alergam la țară la bunici prin iarbă, după fluturi și alte gângănii.  Nu fac de mult timp drumeții pe munte, dar în viața mea de mic montaniard niciodată nu am văzut atât de mult verde în jur.

cabiz3

Ajunși la cabană devreme, am stat pe iarbă, am lenevit, unii au dormit și mai târziu ne-am dus la cabană pe terasă, am pus pe masă ce aveam de mâncare și am dat iama în bucate. Citisem pe net, înainte să venim, cum cei de la cabană nu te-ar lăsa să mănânci din bucatele tale pe mesele lor(destul de ciudat pentru o cabană), dar se pare că noi nu am avut probleme. Am dormit în cabana nouă, unde din punctul meu de vedere, a fost destul de cald.

A doua zi ne-am trezit pe la 6:00 dimineața pentru că aveam un traseu mai lung de făcut și așa am plecat spre primul nostru obiectiv din ziua aceea – cabana Mălăiești.

poiana

Am urmărit traseul marcat cu dungă roșie, mergând prin pădure o bucată de vreme, apoi am ajuns în poiana Pichetul Roșu și am urcat până La Prepeleac (1800m). De aici am început să coborâm spre cabana Mălăiești, pe care am văzut-o și din depărtare.

prepeleac

Cabana Mălăiești este așezată pe o morenă a unei văi glaciare(conform wiki), străjuită de Padina Crucii și Vf Bucșoiu(2492m). Locația cabanei este extraordinară și cred că este cea mai frumoasă cabană pe care am vazut-o, datorită acestei locații.

cabmal1

La cabană am mâncat o omletă și o prăjitură delicioasă. Aici un domn ne-a îndrumat să nu mergem pe Brâna Caprelor și să mergem pe traseul de vară(să evităm și Hornul Mare) pentru că zăpadă, după cum spunea acest domn, era încă prezentă pe aceste trasee și mersul pe acolo era periculos.

cabmal2

Ne-am despărțit cu greu de această cabană și am continuat pe traseul marcat cu dungă albastră care ne ducea prin Valea Mălăiești, care ne-a încântat vizual și ne-a făcut drumul așa de ușor. Mai aveam 2h30min până la Vf. Omu.  Pe Valea Mălăiești, am zărit și capre negre. Muuulte!

capra

Cred că era mai frumos pe Brâna Caprelor, dar și aici peisajul iți tăia respirația. Bujorul de munte (rhodedendron) dădea roșeață crestelor din jurul nostru, așă că verdele din prima zi a fost înlocuit cu roșu. Minunat este muntele la început de vară!

bujordemunte

Mai tărziu am văzut ca domnul de la cabană, ne-a îndrumat bine, pentru că și pe acest traseu am găsit zăpadă. Înainte să ajungem la vf. Omu vremea s-a schimbat, dar încă nu eram alarmați, doar nu se mai vedea soarele...puțină ceață.

zapada

La un moment dat, traseul pănă la Vf. Omu se unește cu mai multe trasee(dungă albastră, triunghi galben, dungă roșie și cruce roșie), de zici că e drumul spre Meka. În curând am ajuns la Meka și după ce am făcut 2-3 poze, Mihai ne zice să mergem mai repede, să nu ne prindă norul care venea din dreapta. Zis și făcut! Cred că n-a trecut 1 minut și a venit urgia. Vântul puternic și ploaia care-ți toca mărunt fața, ne-a făcut să regretăm că am plecat de la cabana Omu, dar am continuat. Parcă ne era puțină frică, dar noi rânjeam fasolea unii la alții. Niște inconștienți!

ploaie

Am continuat să mergem pe această urgie, dar norocul nostru a fost că urgia mai mare era mai departe, în depărtare cerul fiind brăzdat de fulgere și pământul taiat de trasnete. Noi am continuat drumul spre cabana Babele și parcă vremea începea să se calmeze, cu toate că în depărtare se auzeau tunetele în continuare.

Când am ajuns la cabana Babele, a început să plouă mărunt și am decis să intrăm în cabană. O dată intrați în cabană,  a început iar să toarne, dar acum cu găleata. Ce noroc pe noi. Cabana era plină de lume care se adăpostea de ploaie și cu toate că niciodată nu mi-a placut această cabană, atunci am apreciat-o foarte mult. Am băut un ceai, am stat să ne uităm la poze și am încercat să ne uscăm puțin hainele de pe noi. Cred că am stat în cabană aproximativ o ora.

jepii

La un moment dat a încetat ploaia și am hotărât să purcedem. Silvia de frica altei ploi, a hotărât să ia telecabina. Restul, am continuat traseul propus spre cabana Caraiman, Jepii Mici și ...Bușteni.

Frica de ploaie a Silviei nu a fost justificată, pentru că după ploaie a început să se lumineze și atmosfera s-a schimbat la 180 de grade. Am mers fără graba, pe traseu am găsit un cioban cu oile lui, intr-un peisaj care parcă te ducea cu gândul la transhumanță, muntele și oile in prim plan, ca în al doilea plan să găsim Bușteniul. Nota 10! Nu pozei, ci momentului,da?

cioban

Pe Jepii Mici, au fost porțiuni periculoase acoperite cu zăpada, dar totul a decurs fără nici o problemă. Am văzut Cascada Caraiman(nu sunt sigur de numele ei exact), formată pe pârâul Caraiman și am urmărit pârăul Caraiman pe măsură ce coboram pe Jepii Mici, cum încerca să învingă zăpada și gheața. 

Am ajuns la Hotel Silva o dată cu telecabina, ne-am regrupat cu Silvia și am continuat drumul spre mașină. 

cane

Din această plimbare gândul mi-a rămas la cabana Mălăiești și sigur am să revin acolo, pentru că acolo nu se poate ajunge cu telecabină sau mașină și-mi dă senzație de o lume în altă lume. Micul paradis din Bucegi.

un cetatzean

01.02.2014 22:01

Joomla templates by Joomlashine