facebookflickr

cover

De data asta un eveniment făcut de Albert, mi-a făcut o poftă nebună de pedală. Acest eveniment mi-a adus aminte de evenimentele la care mă duceam la începuturile mele de biciclist. Îmi aduc aminte că mă uitam pe facebook, vedeam un eveniment şi pur şi simplu mă duceam. Atunci nu cunoşteam multă lume, nu-mi făceam planuri, nu-mi făceam probleme. Aşa am cunoscut persoane excepţionale cu care de fiecare dată de fiecare dată pedalez cu plăcere.

 Ne-am întalnit la gara de nord, la peronul vechiului nostru prieten 3001. Câţi biciclisti! Ca în vremurile bune! Mi-am găsit şi 2 prieteni biciclişti din vechea "gardă" Stalpul verdeAndrei şi bineînţeles organizatorul.

Am început traseul de la Nistoreşti, traversând DN1-ul perfect legal, trecând în fugă pe lăngă bicicletă sau pe bicicletă peste dungile ălea continue. De aici am început direct cu o urcare spre Plaiul Cornului, unde pe rând lumea a fost doborâtă de urcare. Nu am fost anunţaţi deloc, a inceput prea brusc, prea busc vă zic!

Aş fi putut să fiu şi eu printre cei viteji, dar am ales să mă opresc să fac poze persoanelor care urcau pe biciclete. Sunt un adevărat erou!

bici

Să recunoaştem că nu prea eram în formă si rapoartele de la cursieră nu mă ajutau deloc; s-o zic pe aia dreaptă – a scos untul din mine. După ce s-a terminat prima urcare am dat de un peisaj frumos şi am început prima coborâre. Eu avănd cursiera, a trebuit să cobor mai încet, că dacă eram cu MTB-ul coboram ca un fulger. Prietenii ştiu ei mai bine! : ))

mos

Şi cum am rămas eu în urmă, am zărit un localnic în Vistieru, care şedea pe o bancă în faţa porţii. Acum, instinctul meu de pozar a început să gândească ...să-l întreb dacă îi pot face o poză? Să stiţi că am mari probleme in abordarea "subiectilor".

După ce am dus o luptă interioară de vreo 2-3 secunde, am scos aparatul şi l-am întrebat. Prima dată nu a înţeles nimic. La naiba! Pănă la urmă ne-am înţeles, nenea a început să se aranjeze, să se scuze ca nu e aranjat..o da! S-a dus toata naturaleţea pozei mele! Apoi am început să-l înjurăm pe Ponta şi pe Băsescu, pentru că nu plouă, că nu ninge, că e prea cald, că e prea frig... mama lor de hoţi. Văzând omul de faţă, ( acum mi-am dat seama că nu l-am intrebat cum il cheamă…f urât! ) că mă pricep la politică, de altfel ca orice român care se respectă, m-a invitat să-i gust ţuica producţie 2013. Hmm…altă luptă interioară. Acum nu vă mai zic rezultatul! :D

sat

Traseul a continuat foarte frumos, case vechi, peisaje frumoase, drumuri înguste, puţin circulate, cu urcare, cu coborare. Ce-i place biciclistului mai mult! Drumurile judeţene de la deal şi munte au fost făcute pentru bicicletă. Nici un dubiu.

casa

Plimbarea s-a terminat la Ploieşti, acolo unde am oprit la restaurantul lui Leonard Doroftei, unde a trebuie să ne respectăm reputaţia de ciorbişti. Moşul m-a surpins plăcut, pe lângă faptul că ne-a lăsat pe toţi să punem bicicletele pe terasă, mergând cu ele printre mese, a fost foarte sociabil cu noi. Bravo! casa2

De aici ne-am dus spre gară. În tren am vorbit, am povestit şi timpul a trecut intr-o clipită.

un cetatzean.

20.12.2013 00:14

Galerie foto "Plimbare pe Valea Prahovei"

Joomla templates by Joomlashine