facebookflickr

BCI 4453

Sub acțiunea unui impuls de moment, am decis să merg în fototurul organziat de Alex și Anca (Doi pe glob), primind imboldul de la Alexandra și de la Mona, care a fost anul trecut la această tură. Am hotărat să merg, am dat avansul și apoi am început să compar lista cerințelor pentru fototur cu "desaga" mea. Lucrurile nu erau deloc bune. Aveam un DSLR și un obiectiv de 35mm. Mai aveam nevoie de trepied, baterie de rezerva, filtre graduale, filtre ND, obiective wide...Ptiu, cate mai aveam de luat. Mi-am cumparat trepied, obiectiv sh 18-50 f2.8-4.5, o baterie...si cam atat. Dumnezeu cu mila!

După ce am zburat cu 3 avioane, într-un sfârșit am ajuns la Bodø de unde trebuia să luăm feribotul.  Cum în feribot nu ne dădeau voie să urcăm, ne-am dus în sala de așteptare, Sala de așteptare era plină de persoane care dormeau pe jos, pe scaune, pe mese.  Noi am venit să dăm trezirea. Într-un final s-au trezit, și-au strâns izoprenele și sacii de dormit pentru că feribotul trebuia să plece destul de curând. La un moment dat am văzut cum s-au adunat afară și se uitau la cer. Se vedea Aurora! Intensitatea nu era mare, dar nu era ăsta un semn bun? Și pentru prima dată am văzut aurora.

După o călătorie de 5 ore cu feribotul am ajuns pe insulele Lofoten, la Moskenes, unde ne asteptau Anca și Alex. Insulele ne-au întâmpinat cu un răsărit roșiatic, desprins din povești. Numai semne bune...

După un somn de revenire, am plecat spre Å. Da, acesta este numele localității. Mare inspirație, nu?

Am parcat mașinile si am început să mergem spre faleză. Dar oare eram așa de aproape de Nord? Era cald, soare, nici un nor pe cer. Și cum mergeam eu ca o zână, hop s-a schimbat orizontul. Tocmai am descoperit o groapă -  în care am intrat până la genunchi! Gata, am primit și "botezul". 

Apoi, mai pe seară, am plecat în căutarea aurorei. Alex ne-a dus pe o plajă, unde am regăsit aurora, mai intensă ca în port la  Bodø. Alex, ulterior ne-a zis ca a fost de grad 3. Cu ochiul liber nu se vedea așa de bine (Alex spunea că de la gradul 5 în sus se vede ca "în filme"), dar și așa era un spectacol minunat. Aurora se desfășura pe tot cerul, pornea din munții din dreapta și-și arunca verziciunea pe cer și în reflexiile din mare. Curând am început să încurc controalele de la cameră, am uitat de încadrare, mă plimbam fără orizont peste tot și pozam. Cu expunere 10s, aurora arata pe ecranul mic al camerei spectaculos. Nu mă mai săturam de făcut poze. Cred că am vreo 100 de poze care sunt la fel. Data viitoare sper să mă mai și uit la ce pozez.

Curând plaja s-a aglomerat de trepiede și accesorile lor, oamenii. Un nene japonez/chinez și-a făcut și el botezul, dar acum nu mai era soarele sus, era frig. Și nenea a intrat adânc în apă. În prima faza, s-a dus să facă poze în continuare. ca apoi să-mi spună Bogdan că urla pe lângă o mașină. Sper că totul s-a terminat cu bine. A urmat momentul să plecăm spre casă, în speranță ca a doua zi o să se arate aurora și mai frumoasă și mai...

A doua zi, afară ningea și bătea crivățul, dar Alex și Anca ne-au dat-o pe Diana în cabănuță. Și Diana ne-a spus că are o pasiune: gătitul! Acum noi nu am putut să stăm în calea fericirii ei și am acceptat cu bucurie pasiunea ei. Ce bine a mai fost!  

Următoarea zi, pe o vreme capricioasă am fost la muzeul pescuitului din Å, unde am gustat uleiul de pește. Dacă vreți să știți ce gust are uleiul, întrebați-o pe Alexandra. Cred că la brutărie s-a întâmplat ceva ce am ratat, pentru că se tot glumea pe baza brutăriei și eu nu prea întelegeam gluma. Nu a fost deloc plăcut. Să nu pot să râd și eu? După aceea ne-am îndreptat spre căbănuțele noastre, unde, amărâți, am mâncat niște clătite făcute de Diana. Ce viață urâtă!

Seară cineva a zărit printre nori aurora. Și așa, a treia zi, a fost cu noroc. Am văzut din nou Aurora. De data asta, de gradul 4 (cică), dar cam sfioasă. Norii nu o lăsau să se desfășoare deloc. Dar mie mi-a plăcut mai mult această auroră. Noi eram pe faleză, faleză spalată de mare ( cremă, cremă...vă zic) și in depărtare se vedeau muntele, norii și aurora. Aurora acum ne arata două culori: verde și roșu.

Din păcate până când am plecat, aurora nu s-a mai arătat, dar am colindat insulele, în căutare de răsărituri și apusuri. Vremea era capricioasă. Ne arata soarele, ca  imediat să începă ploaia, grindina sau ninsoarea. Și să nu uităm de vânt!  

Zilele au trecut rapid pe lângă noi, sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Printre picături de ploaie, bucățele de grindină și vântul care ne biciuia fața, am căutat cadrul perfect. Unii l-au găsit, dar eu nu l-am găsit și o să revin cândva aici să găsesc cadrul perfect. 

În ziua plecării am fost trist. Pur și simplu nu am putut s-o ascund. Și tristețea nu m-a lăsat. Sigur o să revin aici vara! Nu anul asta, nici la anul, dar cândva am să revin. Mulțumesc Anca și Alex!

Și nu în ultimul rând... Diana, Bogdan, Alexandra: "Îți arăt că pot, îți arăt că pot!"

un cetatzean,

29.03.2014

 

Joomla templates by Joomlashine