Prima dată când am ajuns pe vf. Moldoveanu a fost în cadrul concursului 2x2. Plata înscrierii la concurs a fost mică şi împreună cu Alexandra am participat la traseul x1, care ducea până la vf. Moldoveanu, cu gândul să râdem de Mihai și Andu, care păreau foarte competitivi, ei având ca obiectiv vf. Molodoveanu și vf. Negoiu. Prima ediţie a acestui concurs a fost una foarte frumoasă, o atmosferă pe care nu am regăsit-o la alte concursuri, poate şi pentru că numărul participanţilor a fost redus. Totul a fost frumos, mai puţin vf. Moldoveanu pe care l-am prins intr-o ceaţă foarte deasă. De atunci mi-am propus  că trebuie să-l văd şi fără ceaţă.

Aşa că peste un an, Mihai a făcut o invitaţie deschisă la o drumeţie prin munții Făgăraş a cărui traseu avea ca obiectiv principal vf. Moldoveanu. La această invitaţie nu am putut să spun nu.

La această invitaţie au mai răspuns: Mihai(a avut ceva îndoieli organizatorul, dar până la urmă a acceptat), Alexandra,  Noemi, Răzvan, Silvia, Mona, Răzvan CJ, Nicoleta, Gabriel, Constanţa, Vlad şi Mirela.  Pe traseu ne-a prins şi Costel cu doi colegi de muncă.

Mihai a gândit traseul cam aşa:

•         Ziua 1 - Lacul Bâlea, Şaua Capra,  Fereastra Zmeilor,  cabana  Podragu;
•         Ziua 2 - cabana Podragu, Şaua Podragu, vf. Moldoveanu,  întors pe acelasi traseu;
•         Ziua 3 - cabana Podragu, Şaua Podragu, lacul Podul Giurgiului, vf. Arpașu Mare,  La Trei Paşi de Moarte, Fereastra Zmeilor, Lacul Bâlea.

Am plecat din Bucureşti vineri dimineaţa pe o vreme care nu încuraja o drumeţie pe munte, dar ajunşi la Curtea de Argeş soarele a ieşit din nori, norii au fugit şi totul s-a luminat. Parcă în depărtare se vedeau şi munţii! Totul părea senin şi aveam mari speranţe să văd vf. Moldoveanu în toată măreţia lui. Dar odată ajunşi pe Transfăgărăşan, vremea s-a schimbat brusc şi când am ajuns la Bâlea Lac începuse să burniţeze. Am ajuns primii la Bălea Lac, ceilalţi lasându-se aşteptaţi.

Din burniţă, a dat-o în ploaie şi nici nu ne venea să ieşim din maşină.  Clar nu era o zi de drumeţie. Ulterior au venit şi ceilalţi, ploaia/burniţa s-a oprit şi uşor, uşor am început să ne echipăm de drum. Era o vreme inchisă, o atmosferă apăsătoare şi ce se vedea în depărtare nu ne liniştea. Dar cu o gândire pozitivă, cu o glumă, cu un zâmbet, ne-am făcut curaj şi am plecat la drum.

Pentru această tură eu şi Mihai ne-am hotărât să dormim la cort. Pentru cort amândoi ne-am luat rucsaci mai mari, eu de 80l şi Mihai de 70l. Era pentru prima dată când căram atât în spate. Cred că am exagerat puţin cu conservele, pentru că m-am întors cu câteva acasă și spatele meu a resimțit din plin asta. Cu toate că m-am documentat cum să aranjez obiectele în rucsac, eram foarte instabil cu rucsacul în spate. Poate nu l-am strâns bine, nu ştiu. Ştiu doar că în cele 2 zile cât am mers cu el, aveam o inerţie foarte mare. Şi parcă mereu inerţia nu ţinea deloc cu mine.

Am început urcarea pe lângă Bâlea Lac spre şaua Caprei. Urcarea asta ori e grea, ori mă ia pe nepregătite, dar mereu reuşeste să mă ”lovească”. Sus eram istovit, dar încă respiram, cu greutate într-adevăr.

De la Şaua Caprei  până la Fereasta Zmeilor,  acelaşi peisaj apăsător. Totul ziceai că e desprins drin altă lume, mă aşteptam ca din când în când să iasă vreun orc după vreo stâncă sau pur și simplu să se întămple ceva rău. Eh, nu a ieşit nimic după vreo stâncă, dar cu gândul la orci, dragoni şi alţi cai verzi pe pereţi, am reuşit să alunec pe o piatră şi să cad pe o parte. După acest eveniment nefericit, un bubuloi de toată frumuseţea mi-a apărut pe piciorul stâng.

Trecând de Fereastra Zmeilor ( o gaură intr-un bolovan) , părăsind traseul cu dungă roşie şi continuând pe dungă albastră, am pornit spre cabana Podragu.  Am trecut pe langă vf. Virtopelu, lacul Podrăgel şi apoi am continuat pe triunghi roşu până la cabana Podragu.

Pe lângă lacul Podrăgel, norii s-au ridicat puţin şi parcă atmosfera începea să se schimbe. Prin zona asta norocoşii au văzut marmote şi toţi am văzut capre negre. Multe capre negre anul acestă prin Făgăraş!

De la lacul Podrăgel am început iar să urcăm (ultima urcare spre cabana Podragu) şi norii iar s-au lăsat, ca ultima porţiune spre cabana Podragu s-o prindem complet pe ceaţă. Mai să nu găsim cabana...

Eu cu Mihai urma să întindem corturile, dar întâi am vorbit cu cabanierul care ne-a liniştit şi ne-a zis că ursul a mâncat doar un măgar vara asta. Ptiu…ne-am liniştit! Ne-am chinuit puţin să găsim loc pentru cort, pentru că totul în jur era îmbibat în apă, dar am reuşit să punem corturile undeva la vreo 10m de lac. Şi somn…

În cabană am înţeles că somnul nu a fost aşa de lin, numărul persoanelor din cameră nu cred că a creat o atmosferă plăcută. Pe mine în cort, sacul de dormit de vară nu m-a ajutat foarte mult, mai ales că dimineaţa am găsit cortul pe exterior, pe alocuri, îngheţat.

A doua zi am lăsat rucsacul de 80l si am luat un rucsac mai mic, care mi-a facut viața mult mai ușoară, dar bocancii cei noi începeau să-mi chinuie picioarele. Mai, mai că se înseninase şi când am ieşit in şaua Podragului peisajul a început deja să fie foarte frumos. Nu era senin, dar erau nori fix căt să facă peisajul frumos. Plimbarea norilor deasupra noastră, felul cum învăluiau/ îmbrăcau munţii era încântător. Cine a fost “la butoane” a făcut o treabă minunată. Mai, mai că trăgeam speranţe că o să văd şi vf. Moldoveanu pe senin.

Am trecut pe lângă vf Corabia Mare, șaua Orzanelei şi ne îndrepteam spre urcarea ”minunată” spre vf. Viştea. Din urmă ne-a ajuns şi Costel, care a plecat de la lacul Bâlea de dimineaţa și a prins-o din urmă pe Silvia care tocmai instagrama o păsărică (Silvia:”Uite mă ce proastă e, cum stă ea așa...ce draguță e!”). Fiind într-un grup restrâns, s-a mişcat mai repede şi a trecut la conducere. Voia să ajungă primul(dintre noi) pe vf. Moldoveanu!

Aici, ca nemâncaţii, eu şi Mihai am pornit mai repede spre vf. Moldoveanu. Nu mai aveam răbdare şi am părăsit grupul. Şi când ne uităm în spate un mare grup de capre negre au sărit în faţa grupului nostru. Cum ne uitam la grup, caprele au sărit din stanga în dreapta şi parcă au dispărut în neant. Ce am pierdut! Nemâncaţi.

Şi am ajuns pe vf. Moldoveanu! Era mai aglomerat ca pe centrul vechi.  Dar am prins vf. Moldoveanu senin! Am reuşit. Din cănd în când norii îl mai acopereau şi venea frigul, ca apoi să vină soarele să ne încălzească. Cred că am stat vreo 45 de minute, am mâncat(de la alţii, în principal de la Costel), ne-am pozat şi-am admirat. Eram pe acoperişul României!

Am făcut o poză de grup, în care au venit şi marmotele(mulţumim Nicoleta) să sărbătorească cu noi această zi frumoasă și spre cabană...

Cu greutate, am început drumul de întoarcere și din cauza bocancilor fiecare porțiune de coborâre era un chin. Voiam urcare!

Cu pauze şi fără grabă am ajuns la Şaua Podragului și am făcut dreapta spre cabană, unde am găsit lacul Podragu magistral. Reflexia muntelui în lac îl făcea tare frumos şi acest peisaj a încheiat a doua zi de drumeţie într-un mod exemplar.

Am dormit tot la cort, dar am rămas în cabană până aproape de ora stingerii. Sala de mese era plină, fiecare a pus pe masă ce a vrut şi am dat iama la bucate. Cu stomacul plin şi cu gâtul umezit am început să ne întrecem în poveşti pescăreşti, dar fară peşte. Unii au povestit cum au văzut ei marmote, alţii capre negre şi alţii se jurau că au văzut ursoaica(cu pui cu tot) în depărtare. Poveşti, poveşti!

A treia zi a trebuit să iau iar rucsacul cel mare în cârcă şi soarta spatelui meu s-a schimbat. Și, pe deasupra, bocancii mi-au făcut viaţa şi mai grea, dar ritmul a fost uşor de ţinut şi nu au fost probleme.

Ne-am întors pe la lacul Podul Giurgiului, apoi am ne-am chinuit să urcăm vf. Arpașul Mare. De aici traseul avea să fie mult mai ușor.. 

Am avut puţine emoţii cănd am trecut pe la Trei Paşi de Moarte, dar în rest totul a decurs fară nici o problemă. La Fereastra Zmeilor, şoferii au continuat spre Bălea Lac şi restul grupului a coborât spre Transfăgărăşan, unde avea să venim noi cu maşinile pentru că erau obosiţi şi nu mai voiau să vină până la lacul Bâlea.

Cu toate că norii ne-au ameninţat mereu în drumeţia asta, nu ne-a plouat deloc. Ce ziceţi de norocul nostru?

un cetatzean,

28.01.2014 22:11