facebookflickr

portret

Un fel de bio...

Acum caţiva ani un sedentar convins, cu un stil de viaţă păgubos, m-am gândit să-mi cumpăr o bicicletă. Asta se întâmpla prin anul 2010.

De aici viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade. Am început cu plimbările Bikewalk, la care m-am dus fără să cunosc pe cineva. Cred că în această situaţie au fost mulţi biciclişti, dar cred că de aici a început “revoluţia” în viaţa mea şi poate în a altora.

Apoi am continuat cu „Let’s do it Romania” unde am făcut prima mea plimbare cu bicicleta de 100km. Mă simţeam aproape ca un erou.

După aceea, totul s-a dezvoltat exponenţial cu ajutorul facebook-ului. Apăreau tot felul de ture cu bicicleta. Nu ştiai unde să te mai duci! Fiecare weekend era ocupat. În această perioadă am întâlnit oameni noi, oameni frumoşi cu care am rezonat in idei şi concepţii. Cercul meu de prieteni s-a lărgit incredibil.

A urmat primul meu concediu pe bicicletă. Nouă zile pe bicicletă cu dormit la cort. Pentru prima dată, am pedalat pe Transfăgăraşan şi pentru prima dată am văzut Transalpina.

Eram eu acest om?

Cu timpul am început să-mi doresc să văd locuri diferite şi am început să ma depărtez de Bucureşti. Următorul concediu l-am făcut pe bicicletă, dar în Maramureş. Tot la cort!

Între timp am descoperit şi muntele. A început sa-mi placă drumeţia. Am început cu munţii Bucegi, apoi munţii Piatra Craiului şi munţii Făgăraş. Se pare că mai am de bifat câțiva munți...

Şi să nu uit de alergare. Am început să alerg în Herăstrău, pentru început reuşind să alerg incredibila distanţă de 4 km. Mai alergasem eu o perioadă prin facultate și atunci respiram foarte greu, dar se pare că bicicleta m-a ajutat tare mult la respirație și la cardio, în general. Mai greu cu picioarele. Am continuat cu alergarea şi am ajuns să alerg la un semimaraton montan. Alergarea a devenit sportul practicat în toate anotimpurile şi miercurea a fost rezervată pentru “alergarea de seară” cu prietenii “alergători”.

Am început să simt plăcerea concursurilor, pe bicicletă sau la alergare. Am început să înţeleg plăcerea celor care participă la aceste competiţii şi recomand celor care nu înteleg, să participe la un concurs.

Pe măsură ce mă plimbam, vedeam locuri frumoase, aşa că am simţit nevoia să fac poze. Am început cu telefonul, ca apoi sa-mi iau o compactă. "Artistul" din mine simţindu-se limitat a lasat compacta şi a luat DSLR-ul.

De la bicicletă la munte, alergare şi fotografie.

De ce scriu?

Scriu în primul rând pentru mine, acest blog considerându-l mai mult un jurnal de călători, dar sper să-ți placă și ție cititorule. Totuși, cu toate că am zis că m-am apucat să scriu, trebuie să aveți în vedere că sunt un inginer și vreau să suplinesc lipsa de "talent" la scris prin poze. Multe poze. Dacă la scris nu mai am șanse de îmbunătățire, sper ca la fotografie lucrurile să nu rămână la fel și să evoluez.

 

un cetatzean.

14.03.2014 19:42

 

Joomla templates by Joomlashine