Piatra Secuiului
Anul trecut, de paște, am mers cu bicicleta de la București la Alba Iulia (vezi aici). Anul acesta am lăsat bicicleta în București și ne-am gândit să scurtăm timpul petrecut pe drumul până la Alba Iulia pentru a putea profita de timpul mic avut la dispoziție pentru a explora mai mult județul Alba.
O lume nebună
Mă uit în dreapta noastră, de unde vine ploaia și nu înteleg de ce ne comportăm așa. Asta nu înseamnă că dacă mă uit in stânga( de unde vin blugii :) ) văd o mare deșteptăciune. Îl mai știți pe Charles Chaplin? Eu mi-l aduc aminte dintr-un filmuleț în care mânca un bocanc, poate voi vi-l aduceți aminte din alte filmulețe/filme comice. Dar puteți să vă uitați la clipul de mai jos și vă dați seama că și pe vremea aceea oamenii își cunoșteau greșelile. Posibil sa le fi știut și mult mai înainte.
Și auzim zi de zi citate gen :
“Normal is getting dressed in clothes that you buy for work and driving through traffic in a car that you are still paying for - in order to get to the job you need to pay for the clothes and the car, and the house you leave vacant all day so you can afford to live in it.”
Facem ceva să schimbăm asta? Constatăm absurditatea vieții pe care o ducem și mai înghițim în sec o dată.
Acum să privim puțin la ce trebuie să schimbăm în viețile noastre ca să evoluăm către o altfel de societate, una mai bună.
Insulele Lofoten
Sub acțiunea unui impuls de moment, am decis să merg în fototurul organziat de Alex și Anca (Doi pe glob), primind imboldul de la Alexandra și de la Mona, care a fost anul trecut la această tură. Am hotărat să merg, am dat avansul și apoi am început să compar lista cerințelor pentru fototur cu "desaga" mea. Lucrurile nu erau deloc bune. Aveam un DSLR și un obiectiv de 35mm. Mai aveam nevoie de trepied, baterie de rezerva, filtre graduale, filtre ND, obiective wide...Ptiu, cate mai aveam de luat. Mi-am cumparat trepied, obiectiv sh 18-50 f2.8-4.5, o baterie...si cam atat. Dumnezeu cu mila!
După ce am zburat cu 3 avioane, într-un sfârșit am ajuns la Bodø de unde trebuia să luăm feribotul. Cum în feribot nu ne dădeau voie să urcăm, ne-am dus în sala de așteptare, Sala de așteptare era plină de persoane care dormeau pe jos, pe scaune, pe mese. Noi am venit să dăm trezirea. Într-un final s-au trezit, și-au strâns izoprenele și sacii de dormit pentru că feribotul trebuia să plece destul de curând. La un moment dat am văzut cum s-au adunat afară și se uitau la cer. Se vedea Aurora! Intensitatea nu era mare, dar nu era ăsta un semn bun? Și pentru prima dată am văzut aurora.
După o călătorie de 5 ore cu feribotul am ajuns pe insulele Lofoten, la Moskenes, unde ne asteptau Anca și Alex. Insulele ne-au întâmpinat cu un răsărit roșiatic, desprins din povești. Numai semne bune...
După un somn de revenire, am plecat spre Å. Da, acesta este numele localității. Mare inspirație, nu?
Am parcat mașinile si am început să mergem spre faleză. Dar oare eram așa de aproape de Nord? Era cald, soare, nici un nor pe cer. Și cum mergeam eu ca o zână, hop s-a schimbat orizontul. Tocmai am descoperit o groapă - în care am intrat până la genunchi! Gata, am primit și "botezul".
http://cetatzeanul.ro/#sigFreeId7fe0f42029
Hornul Coamei
Alpinismul îl văd ca pe un sport extrem(cel puțin eu) și când eram mic îl asociam cu drumețiile pe munte. Într-un târziu am descoperit diferențele între ele(foarte târziu, din păcate) și am început drumețiile pe munte, dar alpinismul l-am privit tot la fel. O activitate care nu este pentru mine.
În plimbările mele cu bicicleta l-am cunoscut pe Bogdan, care îmi tot povestea de alpinism, pe care îl practică cu mare plăcere. Încerca să-mi spună că nu este nimic extrem, dacă ești echipat corespunzător, dar nu eram așa convins și am stat departe de această activitate, până intr-o zi...
Plimbare prin Bucegi
Este iarnă, frig și în sfârșit zăpadă. Deci totul este pregătit pentru a-mi aduce aminte de vară sau primăvară cu o nostalgie mai mare, pentru că acum este într-adevăr iarnă.
Și cu gândul m-am oprit la munții Bucegi, mai precis la o plimbare de două zile făcută prin iunie. Să vedem ce-mi aduc aminte ...